În Europa, cancerul ovarian este a cincea cea mai frecventă cauză de deces la femei, raportat la toate tipurile de cancer. Numai în anul 2020 au primit acest diagnostic aproximativ 66.000 de femei, iar la nivel global - peste 310.000. De Ziua mondială de luptă împotriva cancerului ovarian, Federația Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer din România (FABC) a atras atenția asupra faptului că, depistată la timp, această afecțiune are șanse mari de vindecare.
”În Planul Național de Combatere a Cancerului, care va intra curând în procedurile de legiferare în Parlamentul României, această formă de cancer este bine marcată”, a explicat Cezar Irimia, președinte FABC.
Cancerul ovarian poate afecta femeile de orice vârstă, însă este mai frecvent la cele cu vârsta de peste 50 de ani, care au trecut prin menopauză. Două treimi dintre cazuri sunt diagnosticate în stadii târzii, cu rate mai reduse de supraviețuire la cinci ani (78% în stadiul II, 59% în stadiul III și doar 17% în stadiul IV). De aceea, controalele ginecologice periodice, de rutină, în absența oricăror simptome, dar și recunoașterea primelor semne care pot sugera îmbolnăvirea și adresarea imediată la medic, pot face marea diferență.
„Nu există teste de screening pe care să le putem face întregii populații pentru a depista boala într-un stadiu incipient. Boala are simptome, la început, care te pot duce cu gândul la alte afecțiuni. Este o boală foarte înșelătoare”, a explicat dr. Dragoș Median, medic oncolog.
Simptomele cancerului ovarian (multe ar putea fi confundate cu cele ale sindromului de colon iritabil) pot fi:
În stabilirea diagnosticului de cancer ovarian se efectuează o serie de investigații imagistice (ecografie transabdominală sau transvaginală, CT, RMN sau PET-CT) și de laborator, inclusiv test de sânge pentru CA125, o proteină produsă de unele cancere ovariene. Însă diagnosticul final se face prin efectuarea unei biopsii.
„Mersul periodic la ginecolog trebuie să facă parte din rutina de educație pentru sănătate a oricărei femei. Le încurajăm pe doamne să nu aștepte să simtă o durere ca să meargă la specialist pentru că este posibil ca atunci tratamentul să nu dea roadele dorite sau să fie prea târziu”, a mai spus Cezar Irimia.
Rolul medicului anatomopatolog este important atunci când vine vorba de diagnostic. „Diagnosticul de anatomie patologică reprezintă primul pas în tratamentul individualizat ulterior”, a afirmat dr. Maria Olinca, medic anatomopatolog.
Riscul de a dezvolta cancer ovarian este influențat de mai mulți factori, inclusiv de vârstă, de stilul de viață, de istoricul reproductiv și cel familial. De asemenea, riscul este foarte crescut la femeile care au moștenit mutații genetice specifice, cum sunt cele ale genelor BRCA1 sau BRCA2 sau alte modificări ale profilului genetic care cresc riscul de a dezvolta cancer ovarian. Din acest motiv, cunoașterea statusului BRCA, testarea genetică înainte sau în momentul diagnosticării, este importantă atât pentru evaluarea riscului și o posibilă intervenție (chirurgicală) preventivă, cât și pentru a stabili cea mai bună opțiune terapeutică și prognosticul pacientei. Testarea poate fi efectuată din sânge sau din țesut tumoral cu recomandarea pentru testarea din țesut, care asigură detectarea unui număr suplimentar de mutații BRCA comparativ cu testarea din sânge. Un alt test genetic introdus recent în practica medicală este scorul deficitului de recombinare omologă (DRO), al cărui rezultat pozitiv poate adăuga opțiuni terapeutice noi pentru pacientele cu cancer ovarian.
Ulterior, tratamentul va depinde de tipul de cancer ovarian, dar poate include chimioterapie, radioterapie, imunoterapie, intervenții chirurgicale, terapii țintite sau o abordare combinată. Decizia îi aparține unei echipe multidisciplinare, pentru că este important ca pacienta să primească cel mai bun tratament într-un timp cât mai scurt.
