Factori de risc evitabili. Cancerul este cea de-a doua cauză de mortalitate în țările membre UE – în fiecare an, 2,6 milioane de persoane sunt diagnosticate cu o afecțiune oncologică sau hemato- oncologică și sunt înregistrate 1,2 milioane decese. Pentru cancere, în general, sunt multe combinații de factori de risc, tabagismul fiind pe primul loc în numeroase tipuri de cancer, explică prof. dr. Florin Mihălțan, președinte Secțiune Somnologie și Ventilație Non-Invazivă, Societatea Română de Pneumologie.
Care sunt factorii de risc evitabili ai cancerelor?
Tabagismul, care este un factor de risc primar pentru cancerul pulmonar, se regăsește, sub formă de fumat pasiv sau activ, ca factor de risc pentru multe alte cancere de organ: cancerul esofagian, faringian, cancerul de la nivelul căilor aeriene superioare (buze).
Al doilea factor de risc este poluarea, cu acțiuni multiple la nivelul diferitelor organe, prin pulberile pe care le grupează sau substanțele toxice pe care le regăsim în atmosferă. Și, să nu uităm, emanațiile particulelor Diesel.
A treia categorie de risc este cea a factorilor profesionali, iar aici sunt o multitudine de tipuri de expunere, unele cu viză cutanată, care pot da cancer de piele, altele cu viză inhalatorie. Să nu uităm și ce ingerăm, alimente cu anumite prelucrări care au un grad de risc. Într-o viață de om, suntem supuși acestui asalt de factori de risc care fie vin singulari, fie vin în asociație.
Stilul de viață își pune și el amprenta. Obezitatea poate să fie o comorbiditate suplimentară care favorizează evoluția unui cancer în timp. Lipsa mișcării fizice, de asemenea, poate să fie un factor care grăbește evoluția unui cancer sau, cel puțin, în momentul în care pacientul este într-o funcție amputată, îl agravează.
Care sunt cele mai bune strategii pentru a elimina acești factori de risc evitabili?
Putem interveni prin strategii care, din punctul meu de vedere, pot fi grupate în strategii ale autorităților. Pentru fumat, este vorba de o legislație protectivă pentru nefumători și de încurajare a sevrajului pentru fumători. Această legislație trebuie să fie acoperitoare pentru spațiile sociale și să încurajeze o protecție suplimentară de la spații de joacă până la locuri de muncă, chiar și în apartamentele în care stau bună parte din timp fumătorii. Această legislație face foarte multe din punctul de vedere al efectului indirect asupra acestui factor de risc. Trebuie combinată cu o taxare care să permită mai puțin accesul tinerilor la pachetul de țigări. La acestea trebuie adăugată încurajarea politicilor de asistare, de consiliere a fumătorilor prin programe care să se deruleze non-stop și să fie combinate și cu aspecte educative: strategiile de educație în școli, grădinițe sunt insuficient realizate în România.
Pe partea de poluare, evident că autoritățile au un cuvânt de spus, iar aici mă refer, în primul rând, la încurajarea programelor pentru mașinile hibrid și mașinile electrice, restricționarea accesului mașinilor în zonele suprapopulate și în marile intersecții. O altă viză educativă este folosirea de mijloace individuale de transport nepoluante: biciclete, trotinete, sau încurajarea mersului pe jos, lucru care trebuie să intre în educația unei nații. Din punctul de vedere al poluării, însă, sunt multe lucruri de făcut ca strategii. Primul ar fi lărgirea plămânilor verzi în fiecare aglomerație urbană, crearea unei liziere de verdeață în apropierea spațiilor de locuit și, nu în ultimul rând, introducerea unei taxări preferențiale care să limiteze și să restrângă accesul la mașinile second hand extrem de poluare.
La capitolul alimentație, aceasta ține foarte mult de educația populației. Trebuie să renunțăm la fast- food, se știe că acest tip de alimente are niște veleități cancerigene directe sau indirecte. Trebuie să renunțăm la alimente procesate și să favorizăm alimentele fără prelucrare, fără coloranți. Sigur că și stilul de viață intervine din nou aici, pentru că alimentele și modul de ingurgitare al lor este foarte important pentru a evita tendința generală care există, și care este îngrijorătoare la nivel de multe națiuni, această luare în greutate, procente de supraponderali care dau de gândit, dacă ne gândim la SUA și apoi la țările vestice. Legat de factorii profesionali, sigur că aici lucrurile depind în primul rând de autorități, dar și de modul în care cel care este angrenat în aceste activități își asigură și își respectă toate perceptele legate de echipamentele de protecție.
Cât la sută dintre cancere sunt atribuite unor astfel de factori de risc ce pot fi prevenți?
În România, astfel de statistici nu există, pentru că nu se țin corelații stricte. Vă dau un singur exemplu, majoritatea țărilor, la ora actuală, au o corelație strictă între evoluția particulelor poluante și internările în spitale. Acest lucru în România este departe de a fi realizat. De asemenea, la capitolul statistici ale formelor maligne în aceste diferențe de raportare, și ele sunt în suferință, mai ales în perioada de pandemie. Și un semnal îngrijorător care a venit în acest an și jumătate din partea pandemiei, dacă ne referim la cancerele pulmonare, este faptul că pacienții anxioși, stresați de această pandemie, evită spitalele „anatemizate” cu ideea de COVID. Și în momentul acesta și în lunile anterioare am avut foarte multe cancere pulmonare în stadiul IV, terminale, care nu erau decât de paliație, din cauza temporizării momentului diagnosticului, a temporizării prezentării la medic, uneori din cauza lipsei de acces în servicii care erau bombardate de cazurile de COVID-19.
Potrivit studiilor, cancerul pulmonar este în topul cancerelor cu cei mai mulți factori de risc prevenibili. Care sunt categoriile la risc pentru cancerul pulmonar și ce ar trebui să facă aceste persoane pentru a evita cât mai mult din factorii de risc?
În primul rând, fumătorul este permanent la risc. Noi știm foarte bine că amprenta precoce de cancer pulmonar este relaționată cu precocitatea consumului de tutun, cu numărul de țigări sau pachete an pe care le fumează și, uneori, de existența unui cumul de factori suprapuși, tabagism plus expunere la locul de muncă. Deci, aici, 80% din cancerele pulmonare sunt generate de tabagism, factorul primar, restul de 20% aparțin poluării sau altor factori secundari. În general, dacă vorbim de fumat trebuie specificat că, din multitudinea de decese, cam 1 din 6 până la 1 din 10 decese în statistici aparține fumatului pasiv. Este clar că suferă în mod indirect și cei care fumează pasiv în diferite condiții. Este deci factor de risc primar, foarte evident, mult mai evident decât în alte tipuri de malignități, pentru că știm foarte bine că este inhalat și plămânul este singurul organ care are expunere directă la aerul ambiant și, bineînțeles, la fumul de țigară la 800° care duce la diskarioze în mucoasa bronșică și atrage germenii acestui cancer pulmonar. În rest, factorii poluanți sunt toți cei pe care i-am enumerat, particulele Diesel, în special, au componente maligne. Dar, mai sunt și expuneri profesionale recunoscute, de exemplu la cei care lucrează cu azbest și, în special în industria automobilelor, cei care lucrează cu polizoare, cu vată de sticlă, au un risc de a face o formă particulară de cancer care se numește mezoteliom. În privința altor factori suplimentari, să le spunem așa, nu este o evidență strictă, dar contribuția lor este minoră față de cei doi factori amintiți anterior, adică fumat și poluare.
Care a fost impactul pandemiei asupra cancerelor pulmonare?
Nu am avut acces la datele naționale, dar ce pot să spun, și este un lucru cert, este că acest COVID-19, partea lui negativă, a fost că a ascuns cazurile acestea sau le-a amânat diagnosticul, pentru că oamenii nu s-au prezentat la spitale. Partea pozitivă a COVID-19 este că majoritatea pacienților au făcut tomografii pentru supravegherea evoluției bolii virale, lucru care a permis descoperirea, într-o serie de cazuri, a unor nodului pulmonari incipienți care investigați, sigur, au evitat degenerarea lor în forme foarte severe. Pentru că mă întrebați cum pot fi prevenite aceste cancere pulmonare, sigur că există o profilaxie primară în care trebuie consiliat debutul ca fumător. Și aceasta trebuie făcută chair la vârstele mici pentru că acestea sunt curtate de industria tutunului, apoi consilierea fumătorului la orice vârstă cu acces facil la terapii ajutătoare. Programul ”STOP FUMAT” trebuie, de exemplu, să fie un program care să curgă cu fonduri suficiente și cu o multitudine de doctori angrenați care, conform unui anumit slogan „fumătorul în criză care are nevoie de țigară trebuie să găsească în momentul acela un doctor care să îl susțină” și, nu în ultimul rând, ceea ce se practică în țări bogate și noi nu putem decât să visăm la ora actuală, este screeningul prin examen tomografic computerizat a unui eșantion de populație care se știe că este la risc, adică un fumător peste 45-55 de ani, care dacă are și antecedente de alte suferințe este din nou la risc. Screeningul acesta se practică în SUA, Canada și are o rată de depistare care echilibrează acea balanță cost –eficacitate. Mai este o mențiune de făcut, care cred că este importantă, apropo de factori de risc suplimentari. Suntem prima țară ca prevalență și incidență la tuberculoză. Cei care au avut tuberculoză sau au avut alte tipuri de infecții respiratorii cu sechele cicatriciale pulmonare, dacă continuă să fumeze au riscul de a dezvolta un cancer pulmonar pe cicatrice, pe sechelă, lucru pe care îl vedem destul de frecvent, deci este un factor de risc suplimentar.
