Consumul de tutun nu reprezintă doar o puternică adicţie, ci şi o capcană fatală. Conform sondajului Eurobarometru publicat în 2017, aproape un sfert (26%) dintre europenii cu vârsta peste 15 ani şi 33% dintre cei cu vârste cuprinse între 25 şi 39 de ani fumează.
Fumatul ucide jumătate dintre consumatorii constanţi de tutun, i.e. 700.000 de europeni în fiecare ani. ”În acest context, există un consens din ce în ce mai larg conform căruia dependenţa de tutun este o boală ce trebuie tratată de profesioniştii din sănătate. Toţi profesioniştii din sănătate trebuie să perceapă consumul de tutun ca o patologie medicală, o adicţie conform clasificării ICD-10 şi nu un obicei, un viciu, o formă de plăcere sau un stil de viaţă ales”, se menționează în Ghidul ENSP 2021 pentru tratamentul dependenței de tutun (* European Network for Smoking and Tobacco Prevention) .
Intervenţiile de renunţare la fumat au un impact pe termen mediu asupra numărului deceselor cauzate de consumul de tutun şi de aceea trebuie încurajate. Aşa cum se explică în raportul Băncii Mondiale Curba epidemică: Guvernele şi economia controlului tutunului („Curbing the epidemic: Governments and the economics of tobacco control"),dacă numărul celor care încep să fumeze se reduce cu 50% până în 2020, numărul deceselor cauzate de tutun va scădea de la 520 la aproximativ 500 de milioane în 2050. Pe de altă parte, dacă jumătate dintre fumătorii actuali ar renunţa la fumat până în 2020, numărul deceselor cauzate de fumat s-ar reduce de la 520 la 340 de milioane în 2050.
Care sunt strategiile recomandate medicilor pentru a-și ajuta pacienții și care sunt metodele de tratament al dependenței de tutun, în Ghidul ENSP 2021 pentru tratamentul dependenței de tutun.
