
România are nevoie de o politică națională coerentă pentru dezvoltarea studiilor clinice, de reguli care să faciliteze participarea pacienților și de mecanisme care să asigure continuitatea tratamentului după încheierea unui studiu, a declarat prof. dr. Adrian Streinu-Cercel, președintele Comisiei pentru sănătate din Senatul României.
Medicina oncologică din România a înregistrat progrese în ultimii trei-patru ani, atât prin dezvoltarea centrelor de radioterapie, publice și private, cât și prin îmbunătățirea accesului la echipamente și tratamente. În acest context, studiile clinice reprezintă o oportunitate importantă pentru pacienți, dar și pentru dezvoltarea cercetării medicale din țară.
Prof. dr. Adrian Streinu-Cercel propune modificări legislative care să încurajeze investițiile în cercetarea clinică și să faciliteze accesul pacienților la terapiile evaluate în studii. „Mă gândeam să impunem o legislație prin care celor care investesc în molecule din România și fac studii cu molecule din România să aibă întâietate la înrolarea la nivelul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate”, a afirmat acesta.
Un alt aspect important este continuitatea tratamentului după încheierea studiului clinic. Potrivit senatorului, trebuie identificate mecanisme prin care medicația să poată fi asigurată în continuare, inclusiv prin decontare de către CNAS, după o perioadă în care compania care derulează studiul furnizează tratamentul. „Aici este problema: ce probabilitate de continuare a terapiei are pacientul în momentul în care se oprește studiul?”, a subliniat prof. dr. Adrian Streinu-Cercel, evidențiind necesitatea unor soluții care să protejeze interesele pacientului.
Dezvoltarea studiilor clinice presupune, totodată, pregătirea adecvată a echipelor de cercetare. Specialistul a atras atenția asupra nevoii de formare a investigatorilor principali și a subinvestigatorilor, precum și asupra barierelor administrative sau profesionale care pot limita implicarea medicilor. El a susținut elaborarea unui ghid pentru centrele de cercetare clinică, astfel încât acestea să aplice proceduri unitare și să respecte cerințele privind siguranța pacienților și buna practică clinică.
În opinia sa, Ministerul Sănătății ar trebui să elaboreze o politică națională dedicată studiilor clinice, care să susțină dezvoltarea centrelor de cercetare, pregătirea personalului și crearea unor mecanisme de acces la tratament pentru pacienții participanți. În oncologie, unde studiile clinice pot oferi acces la terapii aflate în evaluare, un cadru legislativ și administrativ mai bine adaptat ar putea contribui atât la dezvoltarea cercetării în România, cât și la protejarea continuității îngrijirii pacienților.