Planul european de combatere a cancerului a stabilit ca obiectiv reducerea consumului nociv de alcool cu 10% până în 2025. Alcoolul poate fi dăunător pentru sănătate - la fel ca fumatul, consumul de alcool poate crește semnificativ riscul de a dezvolta și de a muri din cauza unei game largi de cancere.
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, în țările UE+, cancerul a fost principala cauză a deceselor din cauza alcoolului în 2016, reprezentând aproape 3 din 10 decese atribuite alcoolului, urmat de ciroza hepatică, bolile cardiovasculare și rănile.
Transmiterea acestui mesaj și schimbarea comportamentelor reprezintă o problemă deosebită pentru controlul cancerului în Europa, care este lider mondial în ceea ce privește consumul de alcool. Organizația Mondială a Sănătății estimează că, în regiunea sa europeană (date din 2016), consumul pe cap de locuitor este cu 50% mai mare decât media mondială (9,98 față de 6,4 litri/adult/an). Estimările Agenției Internaționale de Cercetare a Cancerului (IARC) indică faptul că, din cele 4,2 milioane de cancere diagnosticate în regiunea europeană a OMS în 2018, 4,3% - adică aproape 1 din 20, sau 180.000 în total - ar putea fi atribuite alcoolului. Aceste cifre variază semnificativ de la o țară la alta; în Turcia, de exemplu, mai puțin de doi la 100.000 de persoane sunt diagnosticați cu un cancer atribuit alcoolului, în timp ce în Ungaria și România această cifră crește de zece ori, ajungând la aproape 20 la 100.000 locuitori.
Comisia Europeană a stabilit obiectivul de a obține o reducere relativă de cel puțin 10% a consumului nociv de alcool până în 2025. Pentru a ajunge acolo, Comisia spune că va "spori sprijinul acordat statelor membre și părților interesate pentru a pune în aplicare cele mai bune practici și activități de consolidare a capacităților pentru a-l reduce". În plus, Comisia va revizui legislația UE privind impozitarea alcoolului și achizițiile transfrontaliere de alcool de către persoane fizice.
IARC clasifică consumul de alcool ca fiind factor de risc la om pentru cancerul de cavitate bucală, faringe, laringe, esofag, cancer colorectal, ficat și cancer de sân la femei. Mecanismele prin care alcoolul își exercită efectul cancerigen nu au fost definite, deoarece băuturile alcoolice sunt amestecuri complexe, dar se știe că etanolul este agentul predominant responsabil de carcinogeneză. Un studiu populațional recent privind "Povara globală a cancerului în 2020 atribuită consumului de alcool", publicat în The Lancet (iulie 2021), notează mai multe căi biologice prin care consumul de alcool, cum ar fi etanolul, poate duce la cancer, inclusiv "alterarea sau deteriorarea ADN-ului, a proteinelor și a lipidelor de către acetaldehidă, metabolitul cancerigen al etanolului; stresul oxidativ; și alterarea reglării hormonilor, cum ar fi estrogenii și androgenii". După cum subliniază OMS în informarea sa din 2020 privind alcoolul și cancerul în regiunea europeană a OMS: „toate tipurile de băuturi alcoolice, inclusiv berea, vinul și băuturile spirtoase, sunt legate de cancer, indiferent de calitatea și prețul acestora", riscurile de a dezvolta cancer crescând "substanțial" cu cât se consumă mai mult alcool. Niciun nivel de consum nu este în întregime sigur, subliniază raportul, estimându-se că echivalentul unui singur pahar de vin pe zi a fost responsabil pentru peste 4.600 de cazuri de cancer de sân la femeile din regiunea europeană a OMS în 2018.
Potrivit studiului Lancet, din cele aproape 750.000 de cazuri de cancer atribuite consumului de alcool diagnosticate la nivel mondial în 2020, consumul "moderat" de alcool (mai puțin de 20 g pe zi) a reprezentat 103.100 de cazuri (14%), consumul "riscant" (între 20 și 60 g pe zi) a reprezentat aproape 291.800 de cazuri (40%), iar consumul "intensiv" (peste 60 g pe zi) a reprezentat aproximativ 346.400 de cazuri (47%).
Ceea ce se bea, cât se bea și modelele de consum variază în Europa, la fel ca și politicile și reglementările menite să controleze consumul de alcool. În general, de exemplu, episoadele de "binge drinking" (consumul episodic intens de alcool) sunt mai frecvente în țările din nordul Europei, în timp ce în țările mediteraneene se bea mai mult vin la masă. Diferite țări utilizează diverse opțiuni de politici pentru a controla consumul de alcool, cum ar fi accizele, restricțiile privind publicitatea, limitele de vârstă, limitele privind locul sau momentul în care poate fi cumpărat alcoolul și legislația privind conducerea sub influența alcoolului. Pentru ca statele membre ale UE să atingă obiectivul stabilit în Planul european de combatere a cancerului de a reduce consumul nociv de alcool cu cel puțin 10%, acestea vor trebui să evalueze și să se bazeze pe politicile lor existente și să găsească cea mai eficientă modalitate de a schimba în bine culturile existente în materie de consum de alcool. Deși nu poate exista o soluție unică, statele membre pot cu siguranță să învețe din experiențele reciproce - atât bune, cât și rele.
Autoritățile europene au luat în calcul expriența a trei țări: Lituania, țara cu cel mai mare consum de alcool pe cap de locuitor din UE, Slovacia, unde consumul de alcool se situează în jurul mediei pentru UE și Italia, care, pe cap de locuitor, bea mai puțin decât orice alt stat membru al UE.
Lituania nu este doar una dintre țările cu cel mai mare consum de alcool, ci și o țară în care se pot observa cel mai bine beneficiile asociate cu controlul consumului de alcool. Indicatorii de consum au suferit modificări dramatice odată cu schimbările în politicile sale de când Lituania și-a câștigat independența față de URSS. Consumul de alcool a fost relativ scăzut în perioada sovietică, datorită unei campanii antialcool foarte restrictive lansate în 1985. În 1990, când Lituania și-a declarat independența față de URSS, toate legile străine au fost interzise. Aderarea la Uniunea Europeană în 2004 a dus la o creștere a venitului disponibil, iar acest lucru, combinat cu politicile foarte slabe de control al alcoolului, este considerat a fi un factor major care a contribuit la creșterea rapidă a consumului de alcool, care aproape s-a triplat de la 5,56 litri de alcool pur pe persoană în 1990 la 15,4 litri în 2010. Această creștere s-a reflectat în creșterea ratelor de mortalitate din cauza cancerelor atribuite consumului de alcool, care în 2016 reprezentau 280 de decese la 100.000 de bărbați și aproape 135 la 100. 000 în rândul femeilor. În ultimele trei decenii, politicile de control al alcoolului au trecut printr-un roller coaster în care au existat cicluri de control mai strict și etape în care consumul a fost liberalizat. La începutul anilor '90, aproape toate legile de control al consumului de alcool au dispărut. Nu a existat nicio reglementare a producției, importului sau vânzării de alcool până în 1995. Legea privind controlul alcoolului, principalul document de politici, a fost adoptată în acel an. Dar 63 de amendamente au intrat în vigoare între 1995 și 2020, ceea ce face ca aceasta să fie legea cel mai des reformată din istoria democratică a Lituaniei. Baza tuturor schimbărilor viitoare în politica privind alcoolul a fost pusă în 2000, când a fost adoptată o normă care incriminează conducerea sub influența alcoolului. Dar, un an mai târziu, a intrat în vigoare un amendament care permitea vânzarea de alcool în benzinării. Acesta nu a mai fost interzis până în 2016, când Lituania și-a reînnoit angajamentul față de controlul consumului de alcool, odată cu înființarea Fondului de stat pentru promovarea sănătății publice. În acel an, consumul de alcool a fost de 15 litri pe cap de locuitor - aproape triplu față de nivelul din 1995 - și a reprezentat aproximativ 7,6% din totalul deceselor din Lituania. Aceasta a fost prima dată când acțiunea comunitară de prevenire a efectelor nocive ale alcoolului a fost sprijinită public. Prima demonstrație reală a angajamentului politic pentru controlul alcoolului a avut loc cu aproape un deceniu mai devreme, în 2008, care a fost declarat "Anul sobrietății". Dar abia la sfârșitul anului 2018, țara a adoptat Programul național pentru controlul și prevenirea consumului de droguri, tutun și alcool 2018-2028, care a dezvoltat pentru prima dată un răspuns de sănătate publică, cu perspectiva unui deceniu. Vârsta minimă legală pentru cumpărarea de alcool a fost majorată la 20 de ani, iar orele de vânzare cu amănuntul au fost reduse.
Slovacia are un amestec de două culturi diferite în ceea ce privește consumul de alcool. Are multe zone viticole, unde vinul face parte din viața de zi cu zi, la fel ca în țările mediteraneene. Dar, în același timp, consumul de băuturi spirtoase este destul de ridicat și duce adesea la intoxicații, potrivit unui studiu din 2011 privind mortalitatea legată de alcool în regiunile din Slovacia. Spre deosebire de Lituania, consumul de alcool în această țară a scăzut lent de când "Revoluția de catifea" a scos țara (pe atunci parte a Cehoslovaciei) din URSS în 1989. Cu toate acestea, cconsumul de alcool rămâne relativ ridicat, cu 10,4 litri pe cap de locuitor pe an în 2016 (față de 13,8 în Lituania și 7,1 în Italia, în același an). Incidența deceselor cauzate de cancer provocat de alcool este cea mai mare dintre cele trei țări, cu 305,9 decese la 100.000 de bărbați și 155,8 pentru femei. Studiile sunt de acord că rata șomajului are o mare legătură cu ratele ridicate ale consumului de alcool și cu mortalitatea aferentă. Până în 1989, rata șomajului a fost aproape zero, dar a crescut până la un vârf de 16% în 1998, înainte de a scădea din nou la aproximativ 8% în 2007, pentru ca apoi să crească din nou la aproape 13% în urma crizei financiare mondiale. În 2008, parlamentul slovac a adoptat Legea privind protecția împotriva abuzului de alcool și înființarea și funcționarea centrelor de dezintoxicare. Aceasta a fost consolidată în anul următor, pentru a întări dispozițiile privind consumul de alcool de către minori, cu măsuri care interzic accesul persoanelor cu vârsta sub 15 ani în locurile publice care servesc băuturi alcoolice după ora 21.00, cu excepția cazului în care sunt însoțite de tutorii lor legitimi. În 2013, municipalitățile locale au primit competența de a adăuga locuri în care vânzarea de alcool era interzisă la cele definite la nivel național, cum ar fi spațiile de îngrijire medicală sau centrele de învățământ. Acesta a fost anul în care Slovacia a aprobat pentru prima dată o politică oficială de control al consumului de alcool, bazată pe abordarea recomandată de OMS, care îl consideră o prioritate de sănătate publică. Politica urmărea să promoveze activități de reducere a toleranței sociale față de consumul de alcool, în special în rândul tinerilor. Un alt amendament semnificativ, în 2018, a interzis în mod explicit consumul de alcool sub vârsta de 18 ani, consolidând reglementările existente care interziceau vânzarea către și servirea acestui grup de vârstă. Acesta a fost un pas important, deoarece accesul la alcool al adolescenților a fost și rămâne o problemă semnificativă, conform unui studiu din 2021 care a analizat în mod specific "Consumul de alcool și accesibilitatea acestuia la adolescenți în Slovacia între 2010 și 2018". Studiul a constatat că, în rândul elevilor de 15 ani, mai mult de unul din cinci băieți și mai mult de una din zece fete au recunoscut că au consumat alcool cel puțin o dată pe săptămână în 2017/2018. Cu toate acestea, într-un ecou al concluziilor studiului lituanian, autorii, cu experiență în medicină, asistență medicală și asistență socială, semnalează limitările pe care le are decizia de a se baza prea mult pe legislație pentru a controla consumul de alcool.
Țările mediteraneene s-au descurcat bine în ceea ce privește reducerea consumului de alcool în ultimele trei decenii. Succesul a fost deosebit de pronunțat în Italia, unde consumul pe cap de locuitor a scăzut de la 12,4 litri în 1990 la 7,6 litri în 2014. Acest lucru se reflectă în ratele de deces din cauza cancerelor atribuite consumului de alcool, care sunt cu o treime mai mici decât ratele echivalente din Slovacia pentru bărbați, cu puțin peste 190 de cazuri la 100.000, și cu aproximativ un sfert mai mici pentru femei, cu aproximativ 120 la 100.000 (date din 2016). Cheia succesului relativ al țării în ceea ce privește reducerea consumului de alcool în comparație cu restul Uniunii Europene este considerată pe scară largă ca fiind reprezentată de adoptarea timpurie a unei schimbări de paradigmă în sensul tratării alcoolului ca o problemă centrală în strategia națională de sănătate. Prevenirea a fost în centrul fiecărui program legat de abuzul de alcool în Italia începând cu 1998. Până în 2000, aceasta și-a atins cele două obiective principale: reducerea cu 20% a prevalenței bărbaților și femeilor care consumă mai mult de 40 g și, respectiv, 20 g de alcool pe zi și reducerea cu 30% a prevalenței consumatorilor de alcool între mese. Faptul că vinul este băutura preferată de italieni este un semn că aceștia consumă alcool în principal în timpul mesei. Italia a urmat recomandările instituțiilor internaționale, cum ar fi Planul european de acțiune al OMS pentru reducerea consumului dăunător de alcool și Declarația OMS privind tinerii și alcoolul, în elaborarea Planurilor naționale de sănătate publică, convenite cu autoritățile regionale la fiecare trei ani, care au fost introduse pentru prima dată în 1994. Abordarea este multidimensională - o combinație de acțiuni în diferite domenii, cum ar fi informarea, conducerea în stare de ebrietate, legislația sau publicitatea. În mod esențial, aceasta include monitorizarea, raportarea și diseminarea în strategiile sale de bază. Pentru a monitoriza succesul în atingerea obiectivelor în materie de sănătate, în 2000 Italia a definit indicatori cheie. Experții au recomandat faptul că un consum de alcool "pe cap de locuitor" era un indicator slab, deoarece reflectă vânzările globale de alcool și nu identifică distribuția consumului în rândul persoanelor și modelele de consum aferente. Prin urmare, măsura "pe cap de locuitor" a fost înlocuită cu "prevalența și tendințele" în ceea ce privește consumul zilnic de alcool, consumul de băuturi alcoolice între mese și cantitățile brute. Acest lucru a permis sistemului să identifice mai bine persoanele care au fost expuse la alcool ca factor de risc. Monitorizarea tendințelor cu ajutorul datelor de la an la an a contribuit, de asemenea, la plasarea consumului de alcool pe agenda politică și publică. Campaniile de conștientizare publică au fost organizate începând cu 2001, când Italia a desemnat luna aprilie drept Luna conștientizării consumului de alcool. Ministerul Sănătății sprijină un efort coordonat care reunește guvernele naționale, regionale și locale, împreună cu ONG-urile, mass-media și societatea civilă. După ce a luat măsurile necesare din timp, Italia este acum în avantaj. Emanuele Scafato, director al Centrului de cercetare și promovare a sănătății în domeniul problemelor legate de alcool al OMS, care face parte din Institutul Național de Sănătate din Italia, spune: "În ultimii ani, am ajuns la următoarea etapă: o schimbare de comportament. Chiar și industria a înțeles că a bea mai puțin este un obiectiv important de atins. Iar consumatorii au trecut, și în special generația tânără, la un stil de viață mai sănătos." Comunicarea de marketing a evoluat în direcția descrierii unor comportamente de consum de alcool care proiectează moderație și responsabilitate. Cea mai recentă comunicare comercială privind autoreglementarea, din 2017, a întărit prevederea conform căreia marketingul nu trebuie să încurajeze consumul necontrolat. Liniile directoare precizează, printre altele, că mesajele de marketing nu pot prezenta alcoolul ca pe o soluție la problemele personale sau ca pe un mijloc de promovare a gândirii clare sau de îmbunătățire a performanțelor sexuale. De asemenea, orice implicație conform căreia faptul de a nu consuma alcool indică inferioritate socială este contrară liniilor directoare.
După cum concluzionează recentul studiu populațional Lancet intitulat "Povara globală a cancerului în 2020 atribuită consumului de alcool", "consumul de alcool cauzează o povară substanțială a cancerului, o povară care ar putea fi evitată prin politici și intervenții eficiente din punct de vedere al costurilor pentru a crește gradul de conștientizare a riscurilor legate de alcool și pentru a reduce consumul global de alcool." Autorii recomandă strategii precum cele incluse în "best buys" ale OMS pentru prevenirea și controlul bolilor netransmisibile: reducerea disponibilității, creșterea prețului prin impozitare și interzicerea comercializării.
