Implementarea Planului Național de Prevenire și Combatere a Cancerului (PNCC) trebuie evaluată anual, iar finanțarea trebuie să acopere întregul traseu al pacientului oncologic, de la depistare și diagnostic până la tratament și urmărire, a atras atenția conf. dr. Adrian Pană, director Centrul Național de Statistică în Sănătate Publică, Institutul Național de Sănătate Publică (INSP).

România are nevoie de un sistem funcțional de colectare și corelare a datelor oncologice, de programe naționale de screening și de mecanisme de finanțare care să asigure continuitatea îngrijirilor, e explicat conf. dr. Adrian Pană. În condițiile unor resurse limitate, prioritățile ar trebui să fie dezvoltarea registrelor de cancer, depistarea precoce și finanțarea serviciilor care asigură coordonarea îngrijirilor. Planul Național de Prevenire și Combatere a Cancerului (PNCC) nu poate fi susținut doar prin prevederi legislative, ci are nevoie de obiective măsurabile și de bugete care să permită implementarea acestora.

Registrele de cancer, baza evaluării politicilor oncologice

Una dintre priorități ar trebui să fie dezvoltarea infrastructurii de date. Un registru național de cancer funcțional, conectat cu registrele de screening, datele privind asigurările de sănătate și baza de date privind mortalitatea, ar permite evaluarea rezultatelor politicilor oncologice și fundamentarea deciziilor de finanțare.

Conf. dr. Adrian Pană consideră că implementarea planului trebuie urmărită printr-un set restrâns de indicatori, publicați anual de o instituție publică independentă și corelați cu finanțarea. Evaluarea ar trebui să vizeze rezultatele pentru pacienți, nu doar volumul serviciilor furnizate.

Un exemplu este proporția pacienților care primesc chimioterapie în ultimele 14 zile de viață, indicator care poate semnala situații în care tratamentul nu mai aduce un beneficiu clinic adecvat. Potrivit conf. dr. Adrian Pană, acesta poate fi calculat prin corelarea datelor de decontare cu cele privind mortalitatea, fără introducerea unor formulare suplimentare pentru medici.

”Institutul Național de Sănătate Publică ar putea calcula și publica acești indicatori, pe baza unor definiții convenite cu profesioniștii din sănătate și reprezentanții pacienților. Evaluarea ar trebui să includă și rezultatele raportate de pacienți, precum și experiența acestora în relația cu serviciile medicale”.

De la proiecte-pilot la programe naționale de screening

După dezvoltarea infrastructurii de date, următoarea prioritate ar trebui să fie depistarea precoce. ”România trebuie să treacă de la programele-pilot de screening finanțate din fonduri europene la programe populaționale naționale, organizate și susținute pe termen lung”.

România derulează programe-pilot de screening din 2018 și dispune de ghiduri și registre de screening aflate în diferite etape de dezvoltare și implementare. Problema este însă continuitatea finanțării: programele construite în afara sistemului obișnuit de asigurări de sănătate riscă să se încheie odată cu granturile europene, dacă nu există o sursă de finanțare pentru perioada următoare.

„Testul pentru orice program-pilot este o singură întrebare pusă din prima zi: din ce linie de buget se plătește în următorul an după ce s-a terminat finanțarea europeană?”, a subliniat specialistul.

În opinia sa, proiectele finanțate temporar trebuie concepute încă de la început cu un mecanism de preluare a costurilor recurente în bugetul național, fie prin pachetul de servicii de asigurări de sănătate, fie prin bugetul Ministerului Sănătății.

Finanțarea oncologiei trebuie să acopere întregul traseu al pacientului

O altă problemă este fragmentarea finanțării serviciilor oncologice. În prezent, spitalizările sunt decontate în funcție de episodul de îngrijire, iar medicamentele oncologice sunt finanțate prin Programul național de oncologie. Conf. dr. Adrian Pană a evidențiat faptul că tratamentele oncologice incluse în program sunt disponibile gratuit pacienților, indiferent dacă sunt sau nu asigurați, aspect pe care îl consideră un avantaj important al sistemului.

Cu toate acestea, finanțarea nu acoperă în mod echitabil și integrat toate componentele traseului pacientului. Unele investigații diagnostice presupun cheltuieli din buzunar, iar accesul la testare genetică și la servicii de sprijin psihologic nu este asigurat uniform la nivel național. Specialistul a atras atenția și asupra faptului că multe intervenții terapeutice sunt utilizate în stadii avansate ale bolii, când beneficiile pot fi mai limitate.

„Plătim produse și episoade și aproape nimic pentru ceea ce ține traseul la un loc, ceea ce înseamnă navigare, coordonare, urmărire și date”, a explicat conf. dr. Adrian Pană.

În opinia sa, finanțarea ar trebui să se raporteze la întregul traseu al pacientului, nu doar la produsele medicale sau la episoadele de spitalizare. Un prim model ar putea fi aplicat în cazul cancerului de sân, de la prima suspiciune până la inițierea tratamentului.

Specialistul propune trei componente pentru trecerea la o finanțare bazată pe valoare: un buget alocat traseului pacientului, un tarif distinct pentru activitățile de coordonare — inclusiv navigarea pacientului și activitatea comisiilor multidisciplinare — și o componentă de plată legată de rezultate măsurabile.

„Guvernul ar trebui să plătească traseul pacientului, nu doar produsul sau episodul de spitalizare”, a punctat acesta.

Introducerea unor mecanisme de plată în funcție de rezultate presupune însă existența unor date corecte și interoperabile. În paralel, companiile din domeniul oncologiei ar putea contribui la dezvoltarea infrastructurii de date și ar putea utiliza acorduri de plată în funcție de rezultate, bazate pe date din practica medicală reală, fără a deține controlul asupra datelor sau concluziilor evaluării.

Comisiile multidisciplinare și rețelele regionale, esențiale pentru coordonare

Pe lângă date și screening, coordonarea îngrijirilor reprezintă o altă prioritate. Conf. dr. Adrian Pană consideră necesară funcționarea efectivă a comisiilor multidisciplinare și dezvoltarea unor rețele regionale care să faciliteze accesul pacienților la servicii, inclusiv în afara marilor centre universitare.

Aceste mecanisme ar trebui să asigure continuitatea traseului oncologic, de la suspiciunea de cancer și confirmarea diagnosticului până la stabilirea conduitei terapeutice și monitorizare. În lipsa unor servicii de coordonare finanțate distinct, pacientul riscă să suporte povara organizării propriului traseu medical, în timp ce sistemul continuă să deconteze predominant intervențiile individuale.

Investițiile în infrastructură trebuie completate cu finanțarea costurilor recurente

Implementarea PNCC depinde și de modul în care sunt planificate resursele pe termen lung. Conf. dr. Adrian Pană a atras atenția că o parte importantă a finanțării a provenit din surse punctuale — fonduri structurale europene, Planul Național de Redresare și Reziliență și împrumuturi de la Banca Mondială — direcționate în special către clădiri și echipamente.

Aceste investiții sunt necesare pentru reducerea deficitului de infrastructură. Specialistul a menționat că, potrivit datelor prezentate, 24 dintre cele 42 de județe nu dispun încă de echipamente de radioterapie, în sectorul public sau privat.

Totuși, investițiile în clădiri și aparatură nu rezolvă singure problemele de acces și continuitate a îngrijirilor. Registrele, personalul implicat în navigarea pacienților, invitațiile la screening și activitățile de coordonare presupun cheltuieli recurente, care trebuie acoperite și după încheierea finanțărilor europene.

„O clădire este un cost unic, un echipament este un cost unic. Pe când un manager de caz, un registru, o scrisoare de invitație la screening sunt costuri recurente”, a explicat conf. dr. Adrian Pană.

Finanțarea implementării planului trebuie, prin urmare, să distingă între investițiile inițiale și costurile de funcționare. Cele din urmă ar trebui integrate în bugetul național, prin mecanisme care să permită continuarea serviciilor după încheierea proiectelor cu finanțare externă.

O dificultate suplimentară este separarea procesului de planificare a politicilor de sănătate de cel de alocare a resurselor. Potrivit specialistului, planurile sunt elaborate la nivelul Ministerului Sănătății, în timp ce bugetele sunt construite la nivelul Ministerului Finanțelor, iar cele două instituții nu lucrează întotdeauna pe baza aceluiași document de implementare și finanțare.

Implementarea Planului trebuie urmărită anual

Conf. dr. Adrian Pană consideră că România are nevoie de un mecanism permanent de monitorizare a Planului Național de Prevenire și Combatere a Cancerului, care să lege obiectivele asumate de rezultatele obținute și de bugetele necesare.

„România are deja un plan de cancer prevăzut prin lege. Ce nu avem însă este o rutină a evaluării, care să arate dacă ceea ce este trecut în plan funcționează”, a afirmat specialistul.

În opinia sa, publicarea anuală a rezultatelor ar permite identificarea măsurilor care funcționează și fundamentarea deciziilor de finanțare.„Planurile de cancer nu sunt apărate de legi, ci de măsurarea implementării acestora. Haideți să publicăm anual câțiva indicatori comuni, iar planul va supraviețui atât ministrului, cât și legislativului care l-au lansat”, a concluzionat conf. dr. Adrian Pană.