Interviu cu dr. Alexandru Rogobete, ministrul Sănătății

Institutul Regional de Oncologie din Timișoara, finanțat până în 2030 din fonduri europene, este una dintre investițiile menite să reducă presiunea asupra marilor centre medicale. Dr. Alexandru Rogobete explică de ce prevenția, screeningul și accesul rapid la investigații sunt esențiale pentru a apropia actul medical de pacient.

Ați anunțat recent că noul Institut Regional de Oncologie din Timișoara are finanțarea asigurată până în 2030. Din ce fonduri este asigurată această finanțare și ce va presupune?

Am considerat esențial să clarific public acest subiect, pentru că oamenii trebuie să știe că proiectele strategice din sănătate nu sunt abandonate, ci ajustate astfel încât să poată fi duse la capăt. Finanțarea Institutului Regional de Oncologie din Timișoara este asigurată din fonduri europene nerambursabile, prin Programul Sănătate, după decizia de transfer a proiectului din PNRR.

Această mutare ne permite să asigurăm continuitatea investiției până în 2030 și să construim un institut care să deservească regiunea de Vest, o regiune care nu a beneficiat până acum de un centru regional de oncologie. Vorbim despre creșterea capacității de diagnostic și tratament, despre servicii moderne și despre reducerea presiunii pe celelalte centre mari din țară. Este o investiție care corectează un dezechilibru regional și apropie actul medical de pacient.

Când vorbim de oncologie, recunoaștem cu toții că multe unități sanitare sunt vechi și supraaglomerate. Cum se pot remedia aceste situații, în contextul creșterii continue a numărului de cazuri?

Supraaglomerarea și infrastructura veche nu pot fi rezolvate printr-o singură măsură și nici peste noapte. Sunt rezultatul unui sistem care, mult timp, a intervenit prea târziu. Dacă pacienții ajung în stadii avansate, presiunea pe spitale va exista indiferent de câte paturi sau clădiri noi construim.

De aceea, abordarea este una integrată. Pe de o parte, investim în infrastructură modernă, finanțată din fonduri europene, cum este Institutul Regional de Oncologie din Timișoara, care va crește capacitatea de diagnostic și tratament. Pe de altă parte, am mutat accentul pe prevenție și diagnostic precoce, pentru că acolo se câștigă, de fapt, lupta cu bolile oncologice.

Am transformat prevenția în mecanisme funcționale, prin registrele naționale de screening pentru cancerul de col uterin, cancerul de sân și cancerul colorectal. Screeningul înseamnă cazuri depistate mai devreme, tratamente mai eficiente și mai puțină presiune pe secțiile oncologice. În paralel, consolidăm ambulatoriul și reorganizăm fluxurile, astfel încât pacientul să fie diagnosticat și monitorizat mai eficient, fără blocaje administrative inutile.

Vorbim de ani de zile de importanța educației în sănătate, dar pare că nu se întâmplă nimic concret. Când discutăm de prevenția afecțiunilor oncologice și de diagnostic precoce, care este impactul educației?

Educația în sănătate nu produce rezultate dacă este separată de politicile publice concrete. În oncologie, nu poți vorbi despre educație fără să ai programe funcționale în spate.

De aceea, am mutat prevenția din zona declarațiilor în zona instrumentelor care pot fi urmărite și evaluate. Registrele naționale de screening pentru cancerul de col uterin, cancerul de sân și cancerul colorectal sunt esențiale pentru că ne arată cine ajunge la screening, unde apar blocaje și ce trebuie corectat.

Impactul educației se vede în participare. Screeningul nu funcționează dacă oamenii nu înțeleg de ce trebuie să se prezinte, dacă teama și amânarea câștigă în fața prevenției. De aceea, abordarea este una integrată: screening funcțional, pus în transparență, dublat de educație pentru sănătate, astfel încât prevenția să devină o normalitate, nu o excepție.

Având în vedere dificultățile pacienților în realizarea în timp util a investigațiilor decontate necesare diagnosticării și monitorizării oncologice, ce măsuri aveți în vedere?

Accesul la investigații nu trebuie să fie o barieră, mai ales pentru pacienții oncologici. Am vorbit public despre reducerea timpilor de așteptare pentru investigațiile imagistice decontate, precum CT și RMN, și despre introducerea unor mecanisme clare de prioritizare.

Este esențial ca aceste investigații să fie utilizate corect, astfel încât să nu blocăm sistemul prin solicitări nejustificate. Pacienții oncologici trebuie să rămână o prioritate, pentru că monitorizarea și diagnosticul la timp fac diferența între un tratament eficient și o șansă pierdută.

Cancerul bronhopulmonar este unul dintre cele mai letale, mai ales descoperit în stadii tardive. Cum poate fi implementat un program de screening eficient?

Screeningul nu poate fi o acțiune izolată. Am spus de mai multe ori că un program de screening eficient înseamnă criterii clare, capacitate de diagnostic, traseu al pacientului și continuitate către tratament și monitorizare.

Abordarea mea publică vizează construirea unei strategii naționale de screening care să nu se oprească la depistare. Fără infrastructură și fără capacitatea de a prelua pacienții identificați prin screening, riscăm să creăm doar statistici, nu rezultate reale pentru oameni.