Date publicate după cinci ani de urmărire arată că terapia cu celule CAR-T lisocabtagene maraleucel poate asigura supraviețuire îndelungată și chiar un potențial curativ pentru unii pacienți cu limfom difuz cu celule B mari recidivant sau refractar.
O terapie CAR-T de ultimă generație, lisocabtagene maraleucel (liso-cel), demonstrează beneficii de durată pentru pacienții cu limfom difuz cu celule B mari (LBCL) recidivant sau refractar, una dintre cele mai agresive forme de limfom non-Hodgkin. Rezultatele unui studiu clinic, publicate în revista Blood, arată că tratamentul poate prelungi semnificativ supraviețuirea și oferă perspective de vindecare pentru o categorie de pacienți care, până de curând, avea opțiuni terapeutice foarte limitate.
Studiul a inclus 257 de pacienți tratați cu liso-cel. La cinci ani de la administrarea terapiei, 38% dintre pacienți erau în viață, iar supraviețuirea globală mediană a fost de 27,5 luni. În ceea ce privește supraviețuirea specifică bolii, aceasta a atins o mediană de 67,8 luni, cu o rată de 52% la cinci ani.
Rezultatele au fost și mai bune în rândul pacienților care au obținut un răspuns favorabil și au fost incluși în studiul de urmărire pe termen lung. În acest grup, supraviețuirea globală la cinci ani a ajuns la 78%, iar supraviețuirea specifică bolii a fost de 92%.
Cum funcționează terapia CAR-T
Terapia CAR-T utilizează propriile limfocite T ale pacientului, care sunt recoltate și modificate genetic în laborator pentru a recunoaște și distruge celulele canceroase. În acest studiu, celulele modificate au fost programate să țintească proteina CD19, prezentă la suprafața celulelor limfomului cu celule B.
Potrivit profesorului Leo I. Gordon, coautor al studiului și specialist în hematologie și oncologie la Universitatea Northwestern, dezvoltarea terapiei CAR-T a pornit de la observația că limfocitele T provenite de la un donator pot controla mai eficient limfomul după transplantul alogen de celule stem. Totuși, transplanturile de la donator sunt asociate cu riscuri importante, precum boala grefă-contra-gazdă.
Prin utilizarea propriilor celule ale pacientului, terapia CAR-T urmărește să păstreze eficiența antitumorală a limfocitelor T, reducând în același timp riscul acestor complicații.
Șanse reduse de recidivă după primii doi ani
Autorii studiului au observat că majoritatea deceselor și recăderilor au avut loc în primii doi ani după tratament. După această perioadă, riscul de recidivă a devenit foarte redus, ceea ce sugerează că terapia poate avea un efect curativ pentru o parte dintre pacienți.
Limfomul difuz cu celule B mari este cea mai frecventă formă de limfom non-Hodgkin și una dintre cele mai agresive. Deși mulți pacienți răspund la chimioterapia de primă linie, aproximativ 30% dezvoltă boală recidivantă sau refractară. Pentru acești pacienți, prognosticul a fost, în mod tradițional, nefavorabil.
Profil de siguranță favorabil și perspective de extindere
Perioada extinsă de urmărire nu a evidențiat noi probleme de siguranță. Incidența infecțiilor severe tardive și a cancerelor secundare a rămas redusă, aspect important pentru terapiile care modifică permanent sistemul imunitar.
Cercetătorii investighează în prezent posibilitatea utilizării terapiei CAR-T în stadii mai precoce ale bolii, inclusiv ca alternativă sau înaintea chimioterapiei la pacienții cu risc crescut. În paralel, sunt dezvoltate generații noi de terapii CAR-T, capabile să țintească simultan mai mulți markeri tumorali, să îmbunătățească persistența limfocitelor T și chiar să realizeze modificarea genetică direct în organism, fără etapa de laborator.
Tehnologia este evaluată și în alte tipuri de cancer, precum și în boli autoimune, inclusiv lupusul, unde rezultatele preliminare sunt considerate promițătoare.
