Pe termen scurt, utilizarea terapiilor țintite poate antrena cheltuieli mai mari din cauza costurilor suplimentare ale diagnosticelor complementare. Reducerea costurilor se datorează faptului că terapiile însoțite de teste de diagnosticare permit tratarea pacienților care au cele mai mari șanse de a beneficia de tratamentul în cauză, reducând potențiala risipă financiară din cauza utilizării incorecte. De exemplu, diagnosticul însoțitor utilizat pentru a stabili dacă pacienții cu cancer de sân au o supraabundență a proteinei HER2 costă aproximativ 400 de dolari. Chiar dacă acest lucru ar putea fi destul de costisitor, identificarea pacienților care ar trebui și care nu să fie tratați cu terapii țintite poate economisi zeci de mii de dolari/persoană. Prin urmare, utilizarea biomarkerilor pentru a direcționa terapiile poate fi considerată o cale către un sistem de sănătate mai eficient și mai rentabil. În general, economiile anuale în domeniul sănătății pot fi considerabile dacă pacienților li se oferă terapii țintite pe baza testelor genetice și a raportării lor la tratamentul vizat, ceea ce duce la o mai bună predicție a răspunsului la tratament, la reducerea potențialului de evenimente adverse și la reducerea risipei resurselor de sănătate asociate cu tratarea celor care nu răspund la tratament.
Sistemele de diagnosticare care includ diverși biomarkeri pot adăuga o valoare clinică și socioeconomică substanțială prin faptul că pot fi ușor de extins, pentru a se adresa unor grupuri mult mai mari de pacienți, prin descompunerea cuprinzătoare a unei singure afecțiuni complexe în ținte multiple cu opțiuni de tratament și prin administrarea de tratamente numai pentru pacienții care au mai multe șanse să beneficieze de acestea.
Potrivit unui raport, rata de eficacitate a tratamentelor personalizate este estimată la 50%, ceea ce înseamnă că pierderile anuale la nivel mondial cauzate de diagnosticele greșite se ridică la aproximativ 350 de miliarde de dolari. În mod similar, raportul Institutului francez de Oncologie a arătat că testele moleculare pot genera economii semnificative, deoarece costurile testării sunt mai mult decât compensate de reducerea prescrierii neeficiente și a consecințelor acesteia.
Testarea moleculară înainte de inițierea tratamentului de primă sau a doua linie la pacienții francezi cu cancer bronho-pulmonar fără celule mici (NSCLC) a dus la o mai bună supraviețuire cu costuri suplimentare limitate. În acest scenariu, raportul incremental cost-eficacitate (ICER) a fost de 8.308 euro pe an de viață salvat (LYS) în comparație cu tratamentul standard.
În mod similar, un total de 604 miliarde de dolari ar fi putut fi economisit anual dacă pacienții cu cancer colorectal metastatic ar fi efectuat teste genetice pentru gena KRAS și ar fi fost apoi tratați în mod corespunzător. Un model economic specific bolii pentru cancerul de sân a arătat că o reducere de 37% a costurilor totale de tratament ar putea fi realizată fără a afecta indicatorul „ani de viață ajustați în funcție de calitate” (QALY) mediu prin clasificarea timpurie a femeilor pe baza vârstei, a istoricului și a profilului genetic. Cu toate acestea, aceste economii ar putea fi realizate numai dacă ar exista infrastructura de diagnosticare și dosarele electronice de sănătate.
În Franța, s-au realizat economii de 30.000 de euro la tratament realizate la pacienții cu cancer de colon purtători de mutații KRAS, care nu răspund la antagoniștii EGFR, atunci când au fost supuși unui prim screening pentru a determina statutusul EGFR. În mod similar, prin cheltuirea a 1,7 milioane de euro pentru testarea mutațiilor EGFR, s-au economisit 69 de milioane de euro din costul gefitinibului la pacienții cu cancer NSCLC care nu ar fi beneficiat de primirea acestui medicament.
Aceste cifre au fost actualizate recent pentru a arăta că, între 2008 și 2014, s-a economisit un total de 459,6 milioane de euro pentru tratament, cu o cheltuială de puțin peste 11 milioane de euro.
Sursa: https://www.efpia.eu/media/580518/access-to-personalised-oncology-in-europe.pdf
