Frica de recurența cancerului (FRC). Cele mai frecvente preocupări indicate de pacienți sunt: modificările planului de tratament (întârzieri și întreruperi), comunicarea disfuncțională cu personalul medical și accesul dificil la alimente sau medicamente.
Această frică este un răspuns normal la supraviețuitorii de cancer și una dintre cele mai răspândite reacții raportate de până la 87% dintre aceștia. Nivelurile crescute ale FRC afectează bunăstarea, calitatea vieții și funcționarea profesională și duc la anxietate, depresie sau sindrom post- traumatic. Pandemia de COVID-19 poate exacerba simptomele FRC, având în vedere restricționarea accesului la investigații și monitorizare, restricțiile de izolare impuse și posibilitatea ca sistemul medical să devină suprasolicitat. Obiectivul acestei revizuiri realizate de APSCO a fost de a sintetiza literatura de specialitate care investighează factorii asociați cu niveluri mai ridicate de FRC la supraviețuitorii de cancer în timpul pandemiei COVID-19. Accentul a fost pus pe pacienții cu cancer de sân, inclusiv majoritatea studiilor (5 din 9) pe acest subiect. Cu toate acestea, având în vedere noutatea subiectului, interesul crescut față de acesta și faptul că există puține studii în acest domeniu, revizuirea a inclus alte 4 studii cu mostre mixte de pacienți cu cancer de sân și alte patologii oncologice. În urma unor criterii metodologice riguroase, au fost incluse 9 studii cu metodologie cantitativă sau mixtă (N = 4831 pacienți).
FRC este o reacție total normală la amenințările implicate în complexitatea confruntărilor aversive pe care trebuie să le sufere pacienții de la diagnostic. Datele arată că, indiferent de tipul de cancer și metoda de evaluare, între 39% și 97% dintre supraviețuitorii de cancer au raportat grade diferite de frică: 22%–87% dintre pacienții evaluați au indicat niveluri moderate până la ridicate și 0%–15% au raportat că au avut grade ridicate de FRC.
Frica de recurența cancerului poate apărea în orice stadiu al bolii și poate persista mulți ani chiar și după tratamentul sau remiterea bolii. Unul dintre aspectele centrale este incertitudinea prognosticului, care, în multe cazuri, este asociat în mod semnificativ cu răspunsuri comportamentale, emoționale și cognitive dezadaptative. Aceste reacții disfuncționale sunt în continuare asociate cu niveluri crescute de frică, îngrijorare, vigilență exagerată în ceea ce privește posibila reapariție a simptomelor sau, dimpotrivă, evitarea comportamentală etc.
Studiul complet poate fi citit AICI.
