Interviu cu Luminița Popa, navigator de pacienți oncologici, președinte Asociația OncoPilot

În fața unui diagnostic de cancer, mulți pacienți se pierd între frică, informații și birocrație. Luminița Popa explică cum poate fi scurtat drumul către tratament și de ce navigatorii medicali ar trebui integrați în spitalele din România.

Cum reacționează pacientul în fața diagnosticului oncologic?

În cei 12 ani de experiență ca navigator, am învățat cum să ofer claritate pe traseul pacientului, pentru că, de cele mai multe ori, pacienții sunt dezorientați în momentul diagnosticului. Intră într-un blocaj, uită ce li s-a spus, nu mai știu încotro să meargă și apar întrebări firești: „Ce fac? Unde mă duc? Cum procedez?”

Pacienții sunt foarte speriați de tratament și de tot ce urmează. Deși conduita terapeutică este corect stabilită de medici, persoana bolnavă trebuie să o înțeleagă. Aici intervine navigatorul: explicăm diagnosticul, etapele tratamentului și căutăm resursele necesare pentru a obține complianța la tratament. Sunt mulți pacienți care, de frică, spun: „Nu mai vreau tratament, o să mor.” Atunci este esențial să găsim resurse prin care să îi motivăm să continue.

De ce este atât de important rolul navigatorului de pacienți?

Un pacient care primește diagnosticul și pleacă din spital cu un bilet de externare și multe recomandări nu știe, de cele mai multe ori, unde să meargă mai departe.

De aceea, consider că navigatorul ar trebui introdus în spitalele de stat, ca parte din organigramă. Acest rol ar scurta drumul către tratament. Cu cât tratamentul începe mai repede, cu atât șansele de rezultate bune cresc.

Profesia de navigator de pacienți a fost introdusă în clasificarea ocupațiilor în 2016, iar recent s-a înființat și Ordinul Navigatorilor din România. Este un domeniu nou, aflat în dezvoltare, dar mai sunt pași importanți de făcut pentru recunoaștere și implementare la nivel sistemic.

Ce înseamnă acest ”scurtăm drumul spre tratament”?

Ajutăm pacienții să ajungă mai repede la investigații, să obțină programări, să înțeleagă ce urmează. Explicăm ce înseamnă un PET-CT, un RMN, o biopsie, cât durează procedurile și cum se desfășoară tratamentul. Practic, scurtăm drumul pacientului prin sistem.

Ce se întâmplă când aparținătorii devin „navigatori” de nevoie?

În majoritatea cazurilor, exact asta se întâmplă. Aparținătorii preiau acest rol, caută medici, programări și informații. Fac tot ce pot, dar fără o direcție clară. Ei încearcă să ajute, însă fără coordonare pot crește și mai mult confuzia pacientului.

Cum ajung pacienții la dumneavoastră?

De obicei, prin recomandări. Mă pot găsi și prin site-ul asociației OncoPilot. Foarte des sunt recomandată de medici, care nu au întotdeauna timp să explice întregul traseu al pacientului, sau de alți pacienți care au fost ajutați. Din păcate, nu există încă un sistem clar în care pacientul să știe automat că trebuie să ajungă la un navigator.

Ce presupune formarea unui navigator de pacienți?

Există cursuri specializate, eu am urmat cursul organizat de Victoria Asanache prin Asociația Amazonia Navigators. Există și programe academice, inclusiv un master la Universitatea din București. Nu este obligatoriu să ai studii medicale, dar este esențial să înveți foarte mult. Navigatorul trebuie să înțeleagă investigații, parcursul medical, să știe să comunice cu medicii și să nu ofere informații care ar putea crea confuzie.