Tratamentul pe care un pacient îl primește va depinde de dimensiunea, localizarea şi numărul de tumori şi de aspectul anatomopatologic (subtip, grad şi prezenţa parametrilor biologici) al tumorii, dar şi de vârstă şi de starea generală de sănătate. Alegerea şi combinaţia de tratamente va fi discutată cu acesta şi se va ţine cont de ce preferinţe are. Una dintre cele mai importante decizii pe care o are de luat pacientul este locul în care dorește să primească tratamentul.

Tratamentul furnizat de o echipă multidisciplinară şi specializată permite prelungirea supravieţuirii şi creşterea calităţii vieţii, spre deosebire de furnizarea tratamentului de către un singur medic. Toate deciziile privind tratamentul trebuie luate după o discuţie în cadrul unei întâlniri multidisciplinare, în care medici de diferite specialităţi, asistente medicale şi alţi profesionişti din domeniul sănătăţii implicaţi în îngrijire vor discuta despre cazul pacientului şi vor decide care tratament este opţiunea care i se potriveşte cel mai bine.

Intervenţia chirurgicală

Cele două tipuri de intervenţie chirurgicală pentru cancerul de sân sunt chirurgia conservatoare, în care echipa chirurgicală scoate tumora, încercând însă să păstreze cât mai mult din sân, sau mastectomia, care presupune îndepărtarea totală a sânului. În cazul în care investigaţiile imagistice nu indică prezenţa cancerului la nivelul ganglionilor limfatici de la subraţ, atunci se efectuează o tehnică denumită biopsie a ganglionilor limfatici santinelă. Aceasta are capacitatea de a identifica cel mai important ganglion limfatic (santinelă) şi îl investighează; în cazul în care aceasta confirmă absenţa cancerului, atunci nu se scoate niciun alt ganglion limfatic, însă în cazul în care există semne ale prezenţei cancerului la acest nivel, este posibil să fie necesar să se scoată mai mulţi ganglioni (procedură denumită disecţie axilară). De obicei, pacientele la care se efectuează mastectomie trebuie să beneficieze de reconstrucţie mamară imediată sau ulterioară, cu excepţia prezenţei unui cancer de sân de natură inflamatorie.

Radioterapie

Radioterapia este un tip de tratament care utilizează radiaţii ionizante, cu efecte nocive asupra ADN-ului celulelor canceroase, provocând moartea acestora. Radioterapia se administrează în mod obişnuit după chirurgia conservatoare şi ar putea fi administrată după mastectomie. De asemenea, radioterapia se poate administra pacienţilor cu boală avansată local la care utilizarea terapiei sistemice nu îşi atinge scopul de a permite efectuarea intervenţiei chirurgicale şi poate fi avută în vedere la anumiţi pacienţi cu boală metastatică, în vederea tratării simptomelor caracteristice tumorii primare sau metastazelor la distanţă şi a îmbunătăţirii calităţii vieţii. De obicei, radioterapia după chirurgia conservatoare se administrează sub formă de radioterapie mamară completă (cunoscută sub prescurtarea din limba engleză WBRT). La pacienţii cu risc de recurenţă la care s-a efectuat deja WBRT, se poate administra o consolidare cu radioterapie – adică o doză suplimentară, mai mică, de iradiere orientată tocmai la nivelul zonei din care a fost extrasă tumora. Aceasta se poate administra în manieră similară WBRT cu radioterapie externă sau cu brahiterapie, în care o sursă de radiaţii este plasată în ţesutul mamar pentru un interval scurt de timp pentru a administra radioterapie internă ţintită numai pe o margine mică de ţesut situată în jurul locului unde s-a efectuat intervenţia chirurgicală. Pacienţii despre care se consideră că au risc scăzut de recidivă (revenire) a bolii ar putea primi un scurt ciclu de tratament cu radioterapie cu ajutorul unei tehnici denumite iradiere mamară parţială accelerată (cunoscută sub prescurtarea din limba engleză APBI). Acest tratament are o durată mai scurtă decât WBRT şi reduce expunerea ţesutului sănătos al sânului şi a altor organe de la nivelul toracelui (cum ar fi inima, plămânii) la radiaţii, reducând riscul de reacţii adverse pe termen lung. La unii pacienţi radioterapia este necesară şi după mastectomie, din cauza prezenţei factorilor care ar putea creşte probabilitatea de revenire a cancerului. Aceasta se administrează în manieră similară radioterapiei utilizate după chirurgie conservatoare.

Terapie sistemică

Există mai multe tipuri de terapie sistemică pe care pacientul este posibil să le primească, în funcţie de tipul şi de stadiul cancerului de care suferă.

Chimioterapie

Chimioterapia distruge celulele afectate de cancer şi este utilizată pentru tratamentul celor mai multe tipuri de cancer de sân cu profil triplu negativ, HER2 pozitiv şi luminal de tip B. Chimioterapia se administrează de obicei la interval de 1–3 săptămâni sub forma unor perfuzii intravenoase. Unii pacienţi ar putea primi suplimentar chimioterapie orală după încheierea chimioterapiei intravenoase standard.

Terapii endocrine

Terapiile endocrine au scopul de a reduce efectele estrogenului în cazul cancerului de sân cu status RE pozitiv. Acesta este cel mai important tip de tratament sistemic pentru tumorile cu status RE pozitiv, denumite şi tumori dependente hormonal. Există o serie de tipuri de terapie endocrină, care se administrează pe cale orală sau sub formă de injecţie:

• Modulatorii selectivi ai receptorilor de estrogen (MSRE) blochează RE de pe suprafaţa celulelor din componenţa sânului pentru a preveni legarea estrogenului de receptori.
• Antagoniştii selectivi ai receptorilor de estrogen (ASRE) acţionează în manieră similară MSRE, însă au şi acţiune de reducere a numărului de RE.
• Supresia (blocarea) funcţiei ovariene cu ajutorul analogilor hormonului de eliberare a gonadotropinei sau prin metode chirurgicale ar putea fi oferită femeilor aflate în faza premergătoare şi în timpul instalării menopauzei în vederea reducerii eliberării de estrogen de la nivelul ovarelor care să alimenteze tumora.
• Inhibitorii de aromatază reduc producţia de estrogen din ţesuturi şi alte organe, diferite de ovare, ceea ce înseamnă că sunt eficienţi numai la femeile aflate în faza de după instalarea menopauzei, cu excepţia cazurilor în care funcţia ovarelor este suprimată (nivelurile de estrogen sunt reduse în manieră artificială) la femeile aflate înainte de instalarea menopauzei.

Terapia ţintită

Terapiile ţintite sunt medicamente care blochează căile de semnalizare specifice din celulele canceroase cu rol în creşterea acestora. O serie de terapii ţintite sunt utilizate în tratamentul cancerului de sân:

• Medicamentele cu acţiune anti-HER2 manifestă acţiune la nivelul receptorilor HER2 prin care blochează semnalizarea şi reduc dezvoltarea (proliferarea) celulelor din cancerul de sân cu status HER2 pozitiv.
• Inhibitorii kinazelor ciclin-dependente 4/6 (CDK4/6) reduc proliferarea celulelor la nivelul tumorilor.
• Inhibitorii ţintei rapamicinei la mamifere (mTOR) determină reducerea creşterii şi proliferării celulelor din tumoră stimulate de semnalizarea pe calea mTOR.
• Inhibitorii polimerazelor de tip poli-ADP-riboză (cunoscute sub prescurtarea PARP) îngreunează misiunea celulelor canceroase de a repara deteriorările ADN-ului, ceea ce provoacă moartea acestora.
• Inhibitorii factorului de creştere a endoteliului vascular (cunoscut sub prescurtarea VEGF) împiedică acțiunea proprie tumorilor de stimulare a creşterii vaselor de sânge din tumoră, ceea ce înseamnă că întrerup alimentarea cu oxigen şi nutrienţi care le sunt necesare pentru a continua să crească.

Alte tratamente

Pacienţii cu metastaze osoase trebuie trataţi cu medicamente cu rol în activitatea osoasă în combinaţie cu suplimente de calciu şi vitamina D. Acestea au acţiune de întărire a osului, ducând la reducerea durerii osoase şi a riscului de fracturi. De asemenea, bisfosfonaţii sunt utilizaţi în tratamentul post-intervenţie chirurgicală al stadiilor incipiente de cancer de sân, deoarece ar putea reduce riscul de reapariţie a bolii.

Sursa: Click aici