O strategie de monitorizare condusă de o asistentă medicală, care includea intervenții de auto-gestionare, utilizarea rezultatelor raportate de pacienți și consultații telefonice, a dus, de asemenea, la scăderea fricii de recurență, a anxietății și a depresiei.
Un program de monitorizare personalizat, condus de o asistentă medicală, pentru femeile cu cancer de sân în stadiul I-II, după finalizarea tratamentului primar, și care a necesitat participarea activă a acestora în mod regulat, a fost asociat cu o calitate a vieții (QoL) crescută în comparație cu cea raportată în cazul vizitelor de monitorizare standard, potrivit rezultatelor unui studiu randomizat controlat de fază III, desfășurat într-un singur centru din Danemarca (J Clin Oncol. 2024 Mar 18:JCO2301447).
La studiul MyHealth au participat 503 femei cu cancer de sân în fază incipientă, care au fost repartizate aleatoriu în grupul de control (n = 252) sau în grupul de intervenție (n = 251). În grupul de control, pacientele au avut o monitorizare regulată cu vizite bianuale în ambulatoriul de oncologie, inclusiv evaluarea nestructurată a simptomelor pentru recidiva cancerului de sân și efectele tardive și examinarea fizică, iar în cazul în care au apărut noi simptome relevante între vizitele programate, a fost asigurată o consultație suplimentară cu un medic.
În grupul de intervenție, strategia de monitorizare a constat într-o intervenție de autogestionare, raportarea periodică a simptomelor cu ajutorul chestionarelor de rezultate raportate de pacienți (PRO) și sprijin în gestionarea simptomelor și navigare. Programul a fost asigurat de cinci asistente medicale oncologice cu experiență, care au beneficiat de formare specializată, și au gestionat contactele telefonice cu pacienții, fără vizite programate cu un medic. La pacienții care au beneficiat de programul condus de o asistentă medicală, s-a raportat o calitate a vieții semnificativ mai bună, specifică pentru cancerul de sân, punctul final principal, la toate momentele de colectare a PRO, în comparație cu pacienții din grupul de control: 6 luni (diferență medie, 4,37 [IC 95%, 2,67 - 6,08], 12 luni (diferență medie, 4,71 [IC 95%, 3,00 - 6,42]), 24 de luni (diferență medie, 5,05 [IC 95%, 3,30 - 6,79]) și 36 de luni (diferență medie, 4,91 [IC 95%, 3,13 - 6,70]).
Printre mai multe rezultate secundare care au fost evaluate în cadrul studiului, la femeile care au participat la programul de monitorizare condus de o asistentă medicală s-a observat o scădere a fricii de recurență, a simptomelor de anxietate și depresie pe parcursul celor 3 ani de monitorizare. De asemenea, cercetătorii au observat că înlocuirea vizitelor periodice cu consultații telefonice conduse de asistente medicale nu a avut niciun impact asupra volumului de imagistică de diagnosticare efectuată în timpul perioadei de urmărire.
