8 Mai, Ziua mondială de luptă împotriva cancerului ovarian, marcată pentru prima oară în anul 2013, este pentru multe paciente care suferă de această afecțiune o zi în care întreaga lume discută despre cancerul ovarian, ce presupune diagnosticul și tratamentul acestuia, dar și ce înseamnă supraviețuirea în această afecțiune malignă. 

Dr. Daniela Zob, director medical Institutul Oncologic București Profesor Doctor Alexandru Trestioreanu, explică ce înseamnă diagnosticarea precoce a cancerului ovarian, care sunt analizele care trebuie realizate și ce opțiuni de tratament există pentru pacientele din România.  ”Ne dorim ca diagnosticul de cancer să nu fie o condamnare, ci o șansă la o nouă viață, așa cum le spun pacientelor mele. Dorința de a trăi frumos și în armonie nu trebuie să vină odată cu diagnosticul de cancer, dar acest diagnostic trebuie să însemne o schimbare de percepție asupra vieții, de conștientizare a bucuriei de a fi”, spune dr. Daniela Zob.

Care sunt cifrele care caracterizează această boală malignă? La ce să ne așteptăm în următorii ani?

Malignitatea ovariană reprezintă încă, în pofida descoperirilor din domeniu, o problemă reală de sănătate publică, cu 324.000 femei diagnosticate anual cu cancer ovarian și 207.000 de decese anual prin acest tip de cancer.

La nivel global, în momentul de față sunt 760.000 femei aflate în primii 5 ani de la diagnosticul de cancer ovarian.

Previziunile pentru 2035 estimează o creștere cu 55% a numărului de cazuri noi de cancer ovarian diagnosticate anual și o creștere cu 70% a numărului de decese prin cancer ovarian (World Ovarian Cancer Coalition and Globocan 2022).

Putem spune că este unul dintre cele mai mortale cancere la sexul feminin, clasându-se în primele 5 cauze de mortalitate prin cancer la femei.

Rata ridicată a mortalității este explicată în mare măsură de faptul că peste 70% din cazuri sunt depistate în stadii avansate (III-IV), în care rata de supraviețuire la 5 ani nu depășește 30%.

Rata de supraviețuire a femeilor diagnosticate în stadii incipiente (I-II), pentru aceeași perioadă de timp, este de aproximativ 90% (Doubeni et al., 2016).

Cum putem reduce numărul din ce în ce mai mare de cazuri și mortalitatea crescută?

Depistarea precoce a cazurilor de cancer ovarian și identificarea femeilor care prezintă un risc înalt de a dezvolta această maladie devine absolut necesară pentru a reduce numărul de decese cauzate de această patologie.

Depistarea se poate realiza cu ajutorul unei conștientizări asupra bolii, a opțiunilor de diagnostic și tratament.

Un prim pas este cunoașterea și recunoașterea factorilor de risc. Printre aceștia se află vârsta, istoricul familial și prezența mutațiilor genetice.

În ceea ce privește istoricul familial, de exemplu, dacă o rudă apropiată a avut cancer ovarian, cancer mamar sau cancer colorectal crește riscul de cancer ovarian, acesta fiind mai mare dacă este o rudă de gradul I: mama, sora, fiica diagnosticată cu cancer ovarian.  Faptul că până la 25% dintre cancerele ovariene sunt parte a unui sindrom familial de cancer este dovada implicării mutațiilor genetice.

Mutațiile la nivelul genelor BRCA1 și BRCA2 sunt asociate cu un risc de până la 70% mai mare de a dezvolta cancer ovarian (risc între 35-70% pentru BRCA 1 și 10-30% pentru BRCA 2). De asemenea, riscul de apariție a cancerului ovarian crește odată cu înaintarea în vârstă. Boala apare mai rar la vârste sub 40 ani, jumătate dintre cancerele ovariene apar la vârste de peste 63 ani.

Obezitatea a fost, de exemplu, legată de diverse cancere și, implicit, și de cancerul ovarian. Deși datele actuale nu asociază obezitatea nici cu creșterea incidenței cancerului ovarian, nici cu apariția unui tip mai agresiv de cancer ovarian, totuși pare să influențeze supraviețuirea.

Care sunt investigațiile pe care le pot face pacientele?

Diagnosticul, conform Ordinului Ministrului Sănătății 4049/2023 (din 05.12.2023) prevede ca investigații obligatorii consultul ginecologic și examenul anatomopatologic, cu investigații în completarea diagnosticului histologic: imunohistochimia, testele genetice (moleculare) și, din punct de vedere al evaluării extensiei reale a afecțiunii, CT torace, abdomen și pelvis cu substanță de contrast sau RMN pelvis (obligatoriu) și PET-CT (opțional), markerii tumorali serici având nivel de recomandare.

Ecografia abdomino- pelvină poate fi baza suspiciunii diagnosticului de malignitate ovariană.

Cum se derulează accesul la tratament în țara noastră?

În ciuda celui mai sumbru prognostic, noi modalități de tratament sunt dezvoltate în fiecare an, iar statisticile din ultimii 30 de ani arată o îmbunătățire a stării de sănătate a pacientelor și o creștere a ratei de supraviețuire.

În România sunt rambursate terapiile recomandate de ghidurile internaționale, astfel încât accesul la tratament este facil.

Terapiile țintite au un rol important în schemele de tratament pentru cancerul ovarian și se pot iniția în urma testărilor moleculare decontate de programele naționale. Pot fi administrate și terapii antiangiogenice decontate prin Programul Național de Cancer.

Pentru a încheia într-o notă optimistă, în țară putem diagnostica rapid și trata, conform recomandărilor ghidurilor internaționale, și această localizare de boală.