Cancerul ovarian este unul dintre cele mai letale cancere la sexul feminin, clasându-se în primele 5 cauze de mortalitate prin cancer la femei.
Rata ridicată a mortalității prin cancer ovarian este explicată în mare măsură de faptul că peste 70% din cazuri sunt depistate în stadii avansate (III-IV), la care rata de supraviețuire la 5 ani nu depășește 30%. Rata de supraviețuire a femeilor diagnosticate în stadii incipiente (I-II), pentru aceeași perioadă de timp, este de aproximativ 90%.
”Depistarea precoce a cazurilor de cancer ovarian și identificarea femeilor care prezintă un risc înalt de a dezvolta această maladie devine absolut necesară pentru a reduce numărul de decese provocat de această patologie”, a afirmat dr. Daniela Zob, director medical Institutul Oncologic ”Profesor Doctor Alexandru Trestioreanu” București, potrivit revistei Politici de Sănătate.
Factorii de risc sunt istoricul familial (dacă o rudă apropiată a avut cancer ovarian), mutațiile genetice (Genele BRCA1 și BRCA2 sunt asociate cu un risc crescut) și vârsta (riscul crește odată cu înaintarea în vârstă).
Diagnosticul presupune o ecografie pelvină, care poate detecta prezența tumorilor, biopsie/histerescopie și laparotomie/laparoscopie.
„Noi modalități de tratament ale cancerului ovarian sunt dezvoltate în fiecare an, iar statisticile din ultimii 30 de ani arată o îmbunătățire a stării de sănătate a pacientelor și o creștere a ratei de supraviețuire. În România sunt rambursate terapiile recomandate de ghidurile internaționale, astfel încât accesul la tratament este facil. De asemenea, terapiile țintite au un rol important în schemele de tratament al cancerului ovarian și se pot iniția în urma testărilor moleculare decontate de programele naționale”, a mai afirmat dr. Daniela Zob.
Importanța biomarkerilor în cancerul ovarian