Testarea genomică poate rafina diagnosticul, poate facilita asocierea pacienților cu terapii țintite și poate monitoriza răspunsul la tratament, precum și apariția rezistenței. Cu toate acestea, beneficiile sale nu sunt încă valorificate în mod egal, arată un  studiu internațional.

”Am analizat dovezile existente pe baza a cinci teme: susținerea intereselor pacienților, luarea deciziilor în comun, comunicarea adaptată cultural, barierele structurale și personale, precum și economia politică a sănătății. O cifră mi-a rămas întipărită în minte: într-un studiu care a inclus 566 de paciente cu cancer mamar eligibile pentru testare genomică din cinci țări europene, doar 21,6% fuseseră informate cu privire la eligibilitatea lor. Alte date arată că în țările cu venituri mici și medii-inferioare, disponibilitatea universală a medicamentelor esențiale pentru cancer este de doar 9–54%.  Simplul fapt de a crește gradul de conștientizare nu va elimina această discrepanță. Este nevoie de capacitate adecvată a personalului, de sisteme armonizate de rambursare și de încredere construită prin intermediul unei comunicări adaptate contextului cultural. De aceea, propunem un parcurs în patru etape: Conștientizare → Încredere → Acces → Echitate”, a  afirmat prof. dr. Csaba L. Degi, unul dintre autorii analizei.

Potrivit articolului publicat în BMJ Oncology, medicina genomică are potențialul de a remodela îngrijirea oncologică, însă beneficiile sale sunt realizate în mod inconsistent în rândul populațiilor și sistemelor de sănătate. Dovezile convingătoare susțin utilitatea clinică și rentabilitatea profilării genomice în mai multe tipuri și contexte de cancer. Cu toate acestea, disparitățile în ceea ce privește conștientizarea, accesul, pregătirea clinicienilor și încrederea limitează impactul oncologiei de precizie în lumea reală. Pacienții se confruntă frecvent cu informații complexe, cu un sprijin emoțional sau de orientare insuficient, în timp ce medicii se confruntă cu lacune în alfabetizarea genomică și cu timp și resurse limitate. Obstacolele structurale - inclusiv rambursarea fragmentată, integrarea inegală a serviciilor genomice și subreprezentarea în cercetare și studiile clinice - agravează și mai mult aceste inegalități și reduc generalizabilitatea dovezilor.

Prin urmare, realizarea unei îngrijiri genomice echitabile pentru cancer necesită o acțiune coordonată în domeniile public, profesional și politic. Inițiativele de comunicare și conștientizare publică, ancorate cultural și centrate pe pacient, pot îmbunătăți înțelegerea și pot sprijini luarea unor decizii comune semnificative, dar efectele lor depind de investițiile paralele în formarea forței de muncă, intervențiile de sprijinire a deciziilor și integrarea serviciilor.

”Una dintre concluziile analizei atrage atenția că este esențial să se realizeze reforme de politici care să permită cercetarea incluzivă, să extindă accesul la studiile clinice și să armonizeze rambursările, astfel încât conștientizarea să se traducă într-un tratament prompt și accesibil pentru toți pacienții”, a mai explicat prof. dr. Csaba Degi, președintele Fundației European Cancer Community.