Evoluția terapiilor oncologice și managementul reacțiilor cutanate

Tratamentul oncologic modern a evoluat semnificativ, trecând de la chimioterapia convențională la abordări inovatoare precum terapia țintită și imunoterapia.

”Chimioterapia clasică acționează prin interferarea cu ciclul celular și inhibarea proliferării, afectând însă și celulele sănătoase prin mecanisme precum formarea legăturilor covalente cu ADN-ul (agenți alchilanți), inhibarea sintezei nucleotidelor (antimetaboliți) sau blocarea fusului mitotic (inhibitori mitotici). În contrast, terapiile țintite vizează anomalii moleculare și genetice specifice celulelor tumorale, cruțând țesuturile sănătoase prin blocarea căilor de semnalizare esențiale. Imunoterapia, prin inhibitorii punctelor de control (anti-CTLA-4, anti-PD-1, anti-PD-L1), deblochează răspunsul imun al organismului, permițând celulelor T să identifice și să distrugă formațiunile neoplazice”, a explicat conf. dr. Gabriela Iancu, Facultatea de Medicină, Universitatea Lucian Blaga Sibiu, în cadrul celei de-a 25-a ediții a Congresului Național de Dermatologie.

 

Profilul reacțiilor adverse cutanate

Potrivit specialistului, fiecare clasă terapeutică prezintă un spectru distinct de reacții secundare cutanate care necesită monitorizare atentă:

  • Chimioterapie: Determină frecvent alopecie, hiperpigmentare, sindrom mână-picior (eritrodisestezie palmoplantară) și onicopatii.
  • Terapii țintite: Inhibitorii EGFR sunt asociați cu erupții acneiforme (centrofaciale și toracice), paronichie și mucozite. Inhibitorii de multichinază pot induce sindromul mână-picior, în timp ce inhibitorii BRAF/MEK pot cauza fotosensibilitate și transformări ale leziunilor benigne în leziuni maligne.
  • Imunoterapie: Poate declanșa reacții de tip autoimun, precum psoriazis indus, vitiligo, reacții lichenoide sau pemigoid bulos, reflectând activarea sistemică a sistemului imunitar.

”Managementul reacțiilor cutanate este esențial pentru continuitatea tratamentului oncologic. Oncologul evaluează severitatea leziunilor în funcție de suprafața corporală afectată și de impactul clinic, luând decizii terapeutice adaptate: reducerea dozei, întreruperea temporară a curei sau, în cazuri severe, înlocuirea moleculei. Colaborarea interdisciplinară între oncolog și dermatolog este crucială, mai ales în cazul terapiilor noi, unde literatura de specialitate oferă ghidaje pentru gestionarea reacțiilor adverse. Obiectivul principal rămâne menținerea pacientului sub tratament oncologic eficient, minimizând în același timp toxicitatea cutanată prin intervenții dermatologice punctuale și ajustări terapeutice riguroase”, a concluzionat conf. dr. Gabriela Iancu.

Proiectul “Împreună învingem cancerul” este realizat cu sprijinul

Proiectul este derulat de grupul de Oncologie din cadrul ARPIM și companiile membre ARPIM, alături de revista Politici de Sănătate
DISCLAIMER Medical: Informațiile de pe platformă sunt furnizate numai pentru informații generale. Nu trebuie privite ca un sfat medical și nu trebuie să reprezinte un înlocuitor al consultării profesionale cu un furnizor de asistență medicală calificat și familiarizat cu nevoile dumneavoastră medicale individuale.
Termeni și condițiiPolitica de confidențialitate
Toate drepturile rezervate - Asociația Română a Producătorilor Internaționali de Medicamente