Cancerul ovarian este al optulea cel mai frecvent tip de cancer și a opta cauză de deces prin cancer la femei.

Observatorul Global al Cancerului (GLOBOCAN) estimează că în 2020 au existat 314.000 de noi diagnostice de cancer ovarian și 207.000 de decese prin cancer ovarian în întreaga lume. Există diferențe mari de incidență și mortalitate între țările europene, cea mai mare incidență fiind în Europa Centrală de Est (10,7/100.000) și Europa de Nord (8,8/100.000). Ratele de mortalitate au fost similare între țări, variind de la 5,6 în Europa Centrală de Est până la 4,0 în Europa de Sud.

Aproximativ 70% din cazurile de cancer ovarian epitelial au histologie seroasă de grad înalt și sunt diagnosticate în stadii avansate, cu prognostic prost. Factorii asociați cu risc crescut includ vârsta înaintată; mutații genetice; istoric familial; afecțiuni care cresc numărul de cicluri ovulatorii, cum ar fi nuliparitatea, menarha precoce și menopauza târzie; endometrioza; factori ai stilului de viaţă, precum obezitatea.

Datele arată că pacientele cu cancer ovarian continuă să aibă rate scăzute de vindecare, cu variații mari în tratament și îngrijire în Europa și nu numai. ”Acestea necesită un tratament complex care ar trebui efectuat în centre specializate pentru cancer ovarian/ginecologic de către profesioniști cu expertiza corespunzătoare care interacționează într-o echipă multidisciplinară. O astfel de centralizare nu este încă bine stabilită în multe țări europene. O cale centrată pe pacient de la diagnostic la tratament până la supraviețuire, gestionată în centre dedicate, este cheia pentru obținerea unei îngrijiri optime și a unui rezultat clinic de succes”, este una dintre cerințele esențiale pentru îngrijirea de calitate a cancerului recomandate de European Cancer Organisation (ECO).

Recomandările grupului de experți al ECO oferă cerințele organizatorice și clinice pentru înființarea unui serviciu de cancer ovarian de înaltă calitate, condus de un tumor board multidisciplinar (MDT) cu expertiză de specialitate, pentru a garanta un tratament standard adecvat tuturor pacienților. Provocările pentru implementarea unui MDT cu expertiză de specialitate ar putea fi, printre altele, lipsa resurselor umane și structurale adecvate, dificultățile de colaborare și comunicare între membrii echipei, întârzierea returnării rezultatelor patologice, coordonarea deficitară în managementul pacientului. Formarea adecvată și participarea unui MDT extern, în care cazurile pot fi trimise spre discuție, ar putea fi o modalitate utilă de a convinge membrii unui nou potențial MDT de valoarea și necesitatea implementării unei îngrijiri multidisciplinare eficiente a pacientului.

Mai multe detalii – AICI.