Traseul standardizat al pacientului cu cancer este unul dintre subiectele importante ale planului național de prevenire și combatere a cancerului.

Ruta urmată de pacient de la momentul diagnosticului până la deces sau scoaterea din evidențele oncologice din alte motive cuprinde totalitatea interacțiunilor pacientului cu medicii, cu sistemul medical, cu instituțiile implicate în managementul fiecărui pacient în parte.

Potrivit conf. dr. Michael Schenker, președinte al Comisiei de Oncologie din Ministerul Sănătății, există 5 etape specifice diagnosticului oncologic de rutină: suspiciunea  în urma unui prim simptom/semn identificat la investigații paraclinice, orientarea diagnosticului către un anumit tip de cancer, confirmarea diagnosticului de certitudine, evaluarea extensiei cancerului (stadializarea) și evaluarea statusului biologic al pacientului. Toate aceste etape trebuie foarte bine definite pentru fiecare tip de cancer.

”Acest traseu standardizat al pacientului urmărește câteva obiective foarte clare. Unul dintre ele, poate printre cele mai importante, este omogenitatea serviciilor medicale oferite în diverse centre oncologice. Pentru țara noastră, acest obiectiv este foarte important, deoarece în momentul de față este un grad foarte mare de heterogenitate atât în ceea ce privește tipul de servicii medicale din centrele egale ca nivel de competență, cât și în ceea ce privește calitatea serviciilor oferite. Un al doilea obiectiv al traseului pacientului este asigurarea că pacientul a trecut prin toate etapele necesare, prin toate investigațiile recomandate pentru diagnostic sau au fost efectuate toate intervențiile terapeutice optime. Alt obiectiv extrem de important este scurtarea intervalelor de timp dintre diferitele etape ale managementului pacientului”, a explicat conf. dr. Michael Schenker în cadrul dezbaterii ”Politici și strategii europene și românești în domeniul oncologiei”..

Câteva dintre motivele identificate de specialist care pot conduce la întârzieri în scurtarea traseului pacientului sunt probleme legate de legislația de achiziții publice, respectiv disponibilitatea medicamentelor în farmaciile cu circuit închis ale centrelor oncologice, disponibilitatea fondurilor în programul național de oncologie, lipsa unor echipamente de diagnostic în anumite centre sau chiar în anumite regiuni ale țării, lipsa unei resurse umane suficiente corelate cu volume mare de pacienți care se adresează unor centre.

Accesul pacienților la trialuri clinice

Oncologul a mai afirmat că standardizarea acestor trasee este foarte importantă, mai ales în cazul cancerelor cu incidență crescută, pentru că favorizează un management rapid, eficient, fără întârzieri, pentru grupuri foarte mari de pacienți, chiar și în centrele oncologice care nu au o adresabilitate mare. De asemenea, trebuie să ținem cont de interrelația dintre traseul standardizat al pacientului cu un anumit tip de cancer și accesul la anumite cercetări clinice, mai ales la cele internaționale. ”Existența unui traseu standardizat va permite unui număr mult mai mare de pacienți să acceseze aceste trialuri clinice, să poată beneficia de medicamentele inovatoare care pot exista într-un anumit moment și pentru un anumit tip de cancer”, a concluzionat conf. dr. Michael Schenker.

Dezbaterea ”Politici și strategii europene și românești în domeniul oncologiei”, care a avut loc online pe 17 noiembrie, a fost organizată de revista Politici de Sănătate și Asociația Română a Producătorilor Internaționali de Medicamente (ARPIM), în contextul președinției cehe a Consiliului UE. Evenimentul s-a bucurat și de prezența secretarului de stat în Ministerul Sănătății din Cehia, Jakub Dvoracek, dar și a europarlamentarului ceh Katerina Konecna.