Statisticile legate de cancerul colorectal sunt în grijorătoare: se estimează că, în 2030, 20% dintre cancerele de rect și 10% din cancerele de colon vor fi la populația cu vârsta mai mică de 50 de ani. În plus, în foarte multe cazuri apar metastazele hepatice.
Care este motivul pentru care apare acest tip de patologie malignă și care este cea mai bună conduită terapeutică, explică, pentru Cancer Plan, dr. Victor Ștefănescu, medic primar chirurgie generală cu supraspecializare în chirurgia laparoscopică avansată.
Metastazele hepatice, respectiv cancerul de colon, apar la persoane din ce în ce mai tinere. Care sunt motivele/ factorii de risc?
Cancerul colorectal este una dintre cele mai frecvente patologii neoplazice, cu o creștere accentuată. La noi în țară, datorită programelor de screening, incidența cancerului colorectal a scăzut, însă doar în rândul populației de peste 50 de ani. Atunci când vorbim de tineri, de populația de până în 50 de ani, se constată o creștere a incidenței. Statisticile arată că 40% din pacienții care fac cancer colorectal vor dezvolta metastaze hepatice. Am operat tineri chiar și de 20 – 30 de ani cu o astfel de patologie, ceea ce este îngrijorător!
În acest moment nu este în totalitate clar de ce apare cancerul intestinului gros. O serie de factori de risc au fost asociați cu această afecțiune și chiar dacă aceștia cresc probabilitatea apariției cancerului, nu sunt suficienți pentru a cauza un neoplasm. Aproximativ 20% dintre cazurile de cancer de colon și de rect apar în context familial. Mai puțin de jumătate dintre cazuri apar ca rezultat al unei afecțiuni ereditare cunoscute (tatăl sau bunicul cu cancer de colon sau de rect). În unele cazuri, cancerul se poate manifesta ca boală sporadică, fără să aibă legătură cu genele moștenite.
Înaintarea în vârstă este un alt factor. Riscul de cancer crește foarte mult după vârsta de 45 ani, dar el nu este nul la persoanele tinere. De asemenea, dieta poate să influențeze acest risc. Consumul de carne roșie (vită, miel, porc), carne procesată (mezeluri), produse tip fast-food, consumul de alcool, consumul de alimente sărace în fibre, vitamine pot influența riscul apariției acestei boli. Obezitatea, sedentarismul, consumul de alcool și fumatul, utilizarea în exces a antibioticelor, afecțiunile metabolice (Diabet Zaharat tip II), toate reprezintă factori de risc.
Care este cea mai bună conduită terapeutică în aceste cazuri? Este intervenția chirurgicală o soluție pentru toate cazurile întâlnite?
Comisia multidisciplinară este cheia, pentru că în astfel de situații analiza cazului trebuie făcută într-o astfel de comisie. E drept, la fel de important este și cum a fost alcătuită aceasta. În mod obligatoriu, din comisia multidisciplinară trebuie să facă parte un medic oncolog cu interese în acest domeniu și, la fel de important, un medic chirurg specializat în chirurgie hepatobiliopancreatică. De ce sunt acestea criterii importante? Pentru că permit selecția optimă a pacienților și îndrumarea lor către chirurgie per primam, spre chimioterapie neoadjuvantă, atunci când există posibilitatea unei intervenții ulterioare, sau chimioterapie paleativă în cazurile considerate inoperabile.
Când vorbim de chirurgie, cea laparoscopică are avantaje evidente, însă nu reprezintă un standard (în sensul că nu toți medicii operează laparoscopic). Ce pot face pacienții pentru a se asigura că au parte de cea mai bună soluție terapeutică? Cât de mult contează comunicarea medic/pacient?
Este evident că doar o parte dintre pacienți poate beneficia de chirurgie minim invazivă și, implicit, de avantajele acesteia. Dar, foarte important este ca selecția să fie corectă, iar pacienții perfect operabili să nu rămână timp îndelungat pe chimioterapie, pierzând astfel momentul operator optim. Mai mult, este extrem de important ca intervențiile chirurgicale să fie executate corect- aceasta însemnând realizarea rezecției complete a bolii, atât la nivel digestiv, cât și la nivel hepatic.
Este dificil pentru un pacient să aleagă varianta optimă de tratament, mai ales că, uneori, îi sunt oferite opinii destul de diferite în funcție de sursă și deseori varianta cea mai bună din punct de vedere oncologic nu este agreată de pacient, din motive personale. De asemenea, sunt situații în care există mai multe variante corecte, fiecare cu plusuri si minusuri și, în acest caz, alegerea este și mai dificilă. Este esențială relația medic –pacient. Noi, ca medici, trebuie să ne asigurăm că pacienții ne-au înțeles, că am prezentat corect și nepărtinitor variantele terapeutice și rezultatele așteptate, că am plasat pacientul în context încercând să personalizăm pe cât posibil tratamentul. De cele mai multe ori se creează o legătură invizibilă între medic și pacient, un sentiment de încredere reciprocă. Acest lucru facilitează, într-un fel, luarea deciziilor de ambele părți.
Ce impact are asupra pacienților faptul că intervențiile chirurgicale oncologice nu sunt decontate la privat? Cum poate fi schimbată această situație? Sunt unitățile de stat la fel de bine dotate ca cele private?
În opinia mea, chirurgia oncologică ar trebui decontată și atunci când se efectuează într-o unitate medicală privată. Spun asta din două motive:
Ce înseamnă echipa multidisciplinară în cazul unui pacient cu metastaze hepatice?
În cazul unui pacient cu metastaze de cancer colorectal, echipa multidisciplinară trebuie să fie alcătuită din: medic oncologie medicală, medic chirurg cu specializare în chirurgia hepatobiliopancreatică, medic imagist, medic radiologie intervențională, medic anatomopatolog și lista poate fi extinsă, în funcție de necesități, cu medici din specialitățile gastroenterologie interventională, medicină nucleară, biologie moleculară, radioterapie, etc. De aceea, tratamentul și abordul chirurgical trebuie să fie personalizat și adaptat fiecărei patalogii, fiecărui pacient în parte.
